lupul

iarna la munte

spectaculos

luna

Izvorul fermecat

E o caldura inabusitoare,pornesc incet pe poteca umbrita de ramurile impunatoare ale pinilor,fiecare floare ,fiecare piatra parca imi surad,cred ca as cunoaste drumul cu ochii inchisi,ajung curand,se aude in departare duruitul dulce al izvorului fermecat,fermecat i-am spus noi fiindca e un izvor de apa minerala ca multe altele dar e cunoscut pentru continutul ridicat de fier,desi sunt vreo zece oameni nimeni nu spune nimic parca nevrand sa rupa vraja clinchetului apei,fiecare isi asteapta linistit randul.Dupa vreo ora am peturile umplute si ma retrag la vreo cateva sute de metri unde ma asteapta la gratar familia si prietenii.
-Noi am fost cu masinasi ne-am intors inaintea ta ,ma anunta razand Ani o draga prietena de a mea.
-Dar recunoaste ca apa voastra nu e asa gustoasa ca a mea,i-am raspuns zambind,realitatea e ca ador sa strabat drumul pe jos ca un omagiu adus izvorului fermecat care mi-a redat viata .Din batrani era numit izvorul cu apa vie
_________________

Dimineata la munte

E superb sa te trezesti dimineata de cantecul pasarelelor,sa respiri aerul cu mireasma de cetina de brad,ma cuibaresc in canapeaua de pe terasa si savurand cafeaua astept cu drag rasaritul.Astazi cred ca o sa am parte de un rasarit ,ceata s-a imprastiat usor alungata de vanticelul cald,astazi e ziua Soarelui iar el arca stie ca il sarbatorim si-si face aparitia galant si parca mai stralucitor ca oricand,se inalta spre cer iar o data cu el incepe o noua zi plina de iubire si speranta

Noapte in padure capitolul 1.

Era frig si deja se inserase iar drumul spre sat era pur si simplu de negasit, ochisem in treacat cateva locuri unde as putea dormi,dormi e mult spus,mai degraba unde sa ma ascund de salbaticiuni.Se auzea doar clinchetul cristalin al apei de izvor care cobora la vale parca grabind venirea noptii,cerul stralucea ca un policandru.Ajung in sfarsit langa o coliba spre care ma ghidasem de departe,era mai mult un fel de observator si se afla la inaltime intr-un brad,scara era putreda iar eu nu aveam nici o idee cum sa urc acolo,deodata ragetul unui cerb m-a speriat incat nu am stiut cum am ajuns sus,acolo era bine podit deci nu exista pericolul sa cad,doar o spartura in acoperisul acoperit de crengi proaspete semn ca mai trecuse cineva pe acolo curand,m-am invelit in geaca groasa si mi-am scos ghetele pentru a-mi odihni picioarele obosite,am mancat un biscuit din cei trei care imi mai ramasese si am baut apa apoi mi-am asezat capul pe rupsac incercand sa adorm,se facuse o liniste deplina parca prevestind ceva rau,am adormit mai repede decat ma asteptam,imi imaginam ca sunt acasa si ca dorm in patul meu.
Soarele se inalta cautand un loc printre copaci sa ajunga sa-mi mangaie fata,m-am ridicat intr-un cot si am privit cel mai spectaculos rasarit,apoi mi-am auzit numele,speriata am raspuns cu jumatate de glas,era fata padurarului,ma ademenea cu o tava cu un mic dejun copios,mi-a zis ca a vazut inca de aseara ca sunt acolo dar a crezut ca imi doream sa dorm in padure,am aprobat-o cu un zambet,odata ajunsa jos am observat ca cantonul silvic se afla la cinzeci de metri,ma distram in sinea mea dar i-am lasat sa creada ce vor,eu traisem o experienta unica.

salvati padurea

toamna

culorile toamnei