Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş

(2007-10-30)

Print

Lanţul Munţilor Carpaţi străbate România de la nord, prin centru, către vest. Acest lanţ muntos reprezintă totodată graniţa naturală a Transilvaniei. Prin Carpaţi trec drumurile care leagă centrul Europei de zona balcano – dunăreană. Multe dintre aceste căi de transport parcurg firul unor văi impresionante, cu trecători de o rară frumuseţe. Intre Transilvania şi Moldova, cea mai spectaculoasă rută trece prin Cheile Bicazului. Apa a săpat, prin stânca Munţilor Hăşmaş, un defileu foarte strâmt şi foarte adânc, în care, pe alocuri, diferenţa de nivel între vârful peretelui de piatră şi firul apei ajunge la 300 de metri. Relieful calcaros de aici a permis, în afară de binecunoscutele Chei ale Bicazului, crearea unei multitudini de fenomene asemănatoare, mai mici sau mai mari. Avem astfel Cheile Bicăjelului, Cheile Cupaşului, Cheile Lapoşului, Cheile Şugăului, fiecare cu farmecul său. Avem totodată Lacul Roşu, o întindere de apă cu o poveste foarte interesantă. In 1837, un munte din apropiere s-a surpat şi a creat un baraj natural în calea pârâului Bicaz. Apa acumulată a urcat, peste copaci, până la nivelul barajului, formând un lac din care şi astăzi se văd ieşind cioturi, reprezentând vârfurile arborilor prinşi odinioară de ape. Geomorfologia deosebită a zonei a dat naştere unei bogate varietăţi biologice, în cadrul căreia avem, de pildă, în jur de 1150 de specii de plante superioare, alături de sute de specii de faună. Multe dintre acestea sunt rare şi trebuie protejate. Iată de ce, în zona Cheile Bicazului, s-a creat un parc naţional care măsoara apoape 7000 de hectare. Despre biodiversitatea din Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, ne vorbeşte Hegyi Barna, biologul Parcului: “Cea mai valoroasă, ca să zic aşa, plantă din zonă este un endemit local. Planta se numeşte cosaşul bicăjean, sau guşulul, după numele renumitului cercetător Mihail Guşuleac, care a descoperit planta la începutul secolului al XX-lea. Numele latin al plantei este Astragalus pseudopurpureus, şi planta respectivă se găseşte numai în Cheile Şugăului, în Parcul Naţional, mai ales în zona de stâncărie, pe pajiştile montane. Avem si câteva exemplare de tisă (Taxus baccata), avem papucul doamnei (Cypripedium calceolus ), care este o orhidee, avem apoi Iris aphylla, care este o specie protejată şi prin Directiva Habitate a Comisiei Europene. Ele se găsesc prin păduri umede, păduri nu foarte dese, unde avem condiţii favorabile de lumină, de umiditate… Să vorbim şi despre fauna din această zonă. Hegyi Barna: (TRACK) “Aş vrea să amintesc fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria), o specie de pasăre foarte rară în România. Apoi, acum doi ani am văzut o acvilă, Aquila chrysaetos, care a fost semnalată în parc, ultima dată, în anii ’70, de către dr. Dan Munteanu. Am văzut un exemplar tânăr. Deci avem speranţa că va cuibări aici, dacă nu provenea din zonă, din preajmă. Totodată, avem capre negre. Avem o populaţie între 60 si 90 de indivizi, nu ştim sigur. Masivul Hăşmaş este o zonă foarte importantă, ca şi zonă de iernat, pentru ursul brun. Deci sunt multe grote, caverne, sunt multe locuri care, mai ales iarna, nu sunt accesibile, iar urşii din zonă se adună aici pentru iernat. Cum parcul nu este foarte mare, în timpul verii avem cam 6 – 8 urşi permanent pe aceasta suprafaţă, dar după datele recensămintelor pe mai mulţi ani şi a observaţiilor făcute de către noi, iarna, in stâncărie, pe 2500 – 3000 de hectare, se adună între 30 si 50 de indivizi. Aceştia, primăvara, când ies de la iernat, fac nişte poteci care seamană cu o autostradă a urşilor. Avem râs, avem lup… Parcul reprezintă parte a habitatului unei haite de lupi. Apoi, a fost văzută o femelă de râs cu pui, primăvara asta. Avem apoi cerbi, căprioare şi câţiva mistreţi.” Din 2004, Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş este administrat de Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA, în urma unui contract încheiat cu Ministerul Mediului de la Bucureşti. Administraţia Parcului Naţional se află în subordinea Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc, din cadrul ROMSILVA. Şeful Parcului este inginerul silvic Cosmin Butnaru, care ne-a vorbit despre problemele pe care le întâmpină în administrarea acestei arii protejate. Prima din ele este legată de cadrul normativ: “Încă legislaţia lasă de dorit, chiar şi legislaţia legată de protecţia mediului şi legislaţia care e specifică ariilor naturale protejate. Incă ar mai trebui lucrat la această legislaţie, la anumiţi termeni, chiar şi la sancţiuni, la contravenţii. Acestea ar trebui diversificate astfel încât să putem aplica legea în teren. Iar alte probleme… Bineînţeles, este şi problema tăierilor ilegale. Nu pot să zic că avem mari probleme pe raza parcului naţional. Problemele noastre încă sunt mici, însă există o tensiune referitoare la proprietarii puşi in posesie, conform legilor retrocedării, şi aceşti proprietari puşi în posesie vor, bineînţeles, să beneficieze de pe urma proprietăţii lor, deci să taie pădurea. Foarte puţini au amenajamente silvice sau contracte de pază cu o structură silvică. Noi, în colaborare cu ocoalele silvice, cu Jandarmeria şi cu inspectoratele silvice teritoriale de regim silvic şi cinegetic încercăm să ţinem în frâu acest fenomen. Dar foarte important este ca să se găsească o soluţie pentru a compensa aceşti proprietari de pădure, în bani sau în natură, astfel încât ei să nu fie foarte tentaţi să taie pădurea în aceste parcuri naţionale. Asta este una dintre probleme şi o consider cea mai importantă, având în vedere că fondul forestier pe raza parcului are o pondere de circa 94 la sută.” O altă problemă ar fi braconajul, limitat însă în mod serios de ultimele prevederi legale, care sancţionează foarte sever acest fenomen. Altă provocare, pentru administratorii acestei spectaculoase arii protejate, este turismul. Vine la microfon Angi Zoltan, responsabilul cu turismul şi paza în Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, care ne prezintă câteva reguli de bază pentru vizitarea acestei arii protejate. Prima dintre ele impune turiştilor să respecte traseele amenajate şi să ţină cont de faptul că nu pot să-şi instaleze corturile decât în zonele special amenajate în acest scop: “Camparea este interzisă la mai puţin de 50 de metri de Lacul Roşu. In locurile permise pentru campare, este interzisă săparea de şanţuri in jurul corturilor sau utilizarea oricăror materiale de origine vegetală sub corturi. Mă refer la cetină, ferigi, muşchi şi altele. De asemenea, la aprinderea focului sunt permise doar vetrele special amenajate în acest scop. In intravilanul staţiunii Lacul Roşu este interzisă aprinderea focului în vetre fixe sau mobile la o distanţă mai mică de 50 de metri faţă de Lacul Roşu. Aici aş dori să menţionez şi că este interzisă tăierea şi colectarea vegetaţiei lemnoase de orice fel pentru aprinderea focului sau pentru alte scopuri. “ Este, totodată, interzis accesul cu mijloace motorizate, precum autoturisme de teren, ATV-uri sau motociclete, în afara drumurilor forestiere. Aceste restricţii nu au ca scop decât păstrarea unui cadru natural cât mai curat. Turiştii de pretutindeni sunt bineveniţi, cu condiţia să respecte regulile stabilite de administratorii parcului, care au ca prim obiectiv conservarea biodiversităţii în zonă. (autor text şi fotografii: Florin Orban)