Imi doresc zambetul inapoi!
18 Noiembrie 2010
Anul acesta a fost unul foarte greu ,poate cel mai greu si mai urat din viata mea!Daca in primele luni credeam ca mai rau nu se poate,nu aveam niciunul serviciu si nici bani pentru supravietuire in septembrie mi-am pierdut si taticul meu drag.A fost groaznic sa realizez ca in cateva secunde tati al meu nu mai era viu,groaznic sa sarut o cruce rece in loc de fruntea calda a parintelui meu.Timp de patruzeci de zile au urmat drumuri la cimitir zilnic de mana cu fiul meu cel mic desi erau dus -intors sase kilometri,am varsat lacrimi amare in genunchi langa mormant apoi ma linisteam si il rugam pe tati sa ma ajute sa rezist.Au trecut doua luni,acum mergem la cateva zile,ieri mi-am auzit copilul spunand”Bunicule daca poti de acolo de sus ajut-o pe mami sa zambeasca din nou,mami nu mai zambeste de cand ai plecat tu “.L-am luat in brate si i-am promis ca o sa zambesc iar pentru el.
As vrea sa pot zambi din nou pentru copiii mei,sa se sparga ghinionul si anul viitor sa fie unul mai bun,nu doar pentru mine ci pentru noi toti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu