Poveste fara titlu
20 Iulie 2010
Era destul de frig afara ,ma trezisem sa aprind focul in soba si sa-mi acopar micutii,am cautat ceasul si am vazut ca era doar ora patru,avusesem un cosmar si-mi pierise somnul asa ca am renuntat sa mai dorm.Ganduri negre imi intunecau mintea si lacrimile de disperare imi ardeau obrajii,oare cum sa fac?Imi pierdusem orice speranta ca va fi bine iar tensiunea in casa statea incordata sa explodeze.Focul trosnea iar flacarile luminau tavanul intr-un joc doar de ele stiut ,simteam ca am nevoie de ceva,am deschis dulapul si am gasit cutia mea verde fermecata de la Iacobs,,oauu o sa beau o cafea,m-am gandit repede .Amestecam cu lingurita in cana amestecandu-mi toate grijile si nevoile in ea,aroma blanda ma imbata de fericire,era un rasfat total,am simtit cum voia buna si speranta imi revin,ma gandeam la cat imi suparasem sotul seara cand se intorsese fara bani acasa,realizam cat de prost s-a simtit cand eu cea care trebuia sa-l incurajez m-am uitat urat si am cazut in tacere,nu era vina lui,nici a nmea sau a micutilor nostri,era vina sortii.Minute in sir am sorbit din licoarea fermecata a cafelei si am privit cum fulgii grei acopera padurea.Trebuia sa lupt si trebuia sa-mi impac sotul si asa ostenit de munca si de suparari.Am umplut o cana de cafea ,am mers langa pat si l-am trezit cu un sarut.”Buna dimineata iubire,bei o cafea?”Ochii lui s-au umezit de lacrimi,mi-a zambit,un zambet minunat care-l credeam pierdut,am baut cafeaua la usa sobei in camera luminata doar de foc si de zorii zilei ce se chinuiau sa vina.Ne priveam unul pe celalalt fara sa ne spunem nimic,de fapt ne intelegeam din priviri,acea cafea aromata ne schimbase cursul vietii.Ne gandeam la diminetile pierdute,ne gandeam la cele viitoare in care nu avea sa ne lipseasca cafeaua cu gust de iubire.
Au trecut luni,mai greu si mai usor dar niciodata nu am mai lasat supararea sa ne desparta,si acum ,in fiecare dimineata ne trezim in mirosul alintaromat al cafelei Iacobs iar zilele par mai senine,iar noi mai uniti ca niciodata.
In fotografie vedeti ceea ce vad eu in fiecare dimineata cand deschid ochii,e un taram de vis,cine nu ar dori sa bea cafeaua aici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu