Zapada tarzie
-Sa nu ma lasi singura de Craciun,sa nu ma lasi si tu.A spus trista privind fotografia cu margini ingalbenite de vremuri.Din poza zambesc doi parinti alaturi de trei copii .
O privesc si eu,in sufletul meu se da o lupta crancena,avem totul programat,,vorbesc doar de plecare,de weekendul castigat la concurs.Ma lupt de mult sa le ofer o astfel de iesire dar viata e mult prea grea sa pot pune deoparte si pentru vacante.E cadoul lor,de zece zile pregatesc bagajele cum sa le stric bucuria?Sa le spun ca nu mai merg fiindca mama e in spital?Stiu ,stiu,e si bunica lor dar stii tu cum sunt copii .Am s-o sun pe sora mea,pe fratele meu,voi rezolva cumva sa vina ei ,sunt doar doua zile,e si mama lor.
Noaptea a fost una grea,vise agitate,amertecate din care nu puteam intelege nimic,am o stare grea,apasatoare,e fluierul ceainicului?A,nu ,e telefonul,aseara nu mi-a raspuns nimeni,acum sunt doua mesaje,primul:”te sun mai tarziu nu am timp si chiar nu pot sa schimb programul” al doilea “te sun cand pot,sunt ocupata cu munca,am si musafiri,nu pot contramanda nimic”
Micul dejun e pe masa iar ei nu mai vin,incep sa-i strig pe rand
-Grabiti-va,eu trebuie sa merg si la spital,ce tot faceti acolo?Au aparut tacuti asezandu-se in liniste,nimeni nu scoate un sunet,sunt tristi,in bucatarie il intreb pe sotul meu :
-Le-ai spus tu ceva?De ce sunt asa cuminti?
-Nu,probabil au vazut ca esti trista ,mi-a spus sarutandu-mi fiecare ochi .
-Ma duc la mama,azi o externeaza,i-am intins telefonul cu mesajele izbucnind in plans.
-Stiu,am vorbit si eu cu ei aseara,adormisei si nu am vrut sa te trezesc.
-Dragul meu,mergeti doar voi,o sa raman cu mama,nu vreau sa le stric bucuria copiilor,m-a imbratisat tacut,o imbratisare din care nu m-as fi desprins niciodata,a incuviintat din cap.
Ne-am luat ramas bun cu lacrimi in ochi privindu-i pe geamul salonului cum taraie dupa ei gentile mari:).Mama ma asteapta cuminte pe marginea patului,o i-au de mana si plecam ,drumul e lung.In autobuz am timp sa ma gandesc la multe,in timp ce ea doarme cu capul pe umarul meu imi amintesc ca si eu faceam la fel cand eram mica.Pe drumul spre casa cufundata in intuneric a inceput sa ninga,fulgi mari si desi se aseaza peste noi,e aproape noapte ,incerc sa descui usa dar nu reusesc,broasca s-a intepenit de frig,deodata…usa se deschide singura,luminile se aprind…
-Surpriza!!!ha ha ha 
))
))
-Ce e cu voi aici?Trebuia sa fiti in excursie,sunt toti,sotul copiii,sora si fratele,iar mama ,mama radiaza de fericire,casa miroase a craciun,prajitura cu mar,crengute de brad,iar afara ninge,o zapada tarzie.Din tabloul de la capul patului tati ne zambeste ,e fericit fiindca a reusit ceea ce aseara parea imposibil,ne-a adus impreuna poate pentru ultima data .Inca nu pot sa-mi revin,in vale se aud colinzi semn ca nu e un vis.
Craciun fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu