O zi speciala e o zi cu familia mea!
2 August 2011
Pasim tacuti unul dupa celalalt prin iarba uda de roua,eu ma gandesc la noi,la ce o sa fie si ma rog in gand sa gasim o solutie la toate grijile noastre.Toti merg linistiti ,i-am privit pe furis si am incercat sa le citesc gandurile ,nu,nu reusesc decat sa-mi dau seama ca e o tensiune instalata intre noi,o tensiune pe care vreau sa o descarc fara sa ne certam.Viata e mult prea trista sa o impovaram doar cu certuri si reprosuri. Copiii au gasit un fluture albastru,rasetele lor de bucurie rasuna in ecou,ce simplu poate fi,un lucru marunt iti aduce veselie in suflet,dar el?Cum sa reusesc sa-l scot din gandurile care i-au incruntat fata?Il privesc iar,fiecare rid are povestea lui,am observat si doua fire albe,oare cum nu le-am vazut pana acum?Imi fac curaj si ma apropii,il prind de mana ,e atat de aspra si batatorita iar primul impuls e sa o sarut,dulce, tandru.Fata i se destinde si in coltul ochiului drept straluceste o lacrima:
“Multumesc ,ca existi si ca ai ggrija de noi”.”Nu e de ajuns,nu reusesc sa fac totul cum trebuie oricat as munci”.Ma cuibaresc in bratele lui si as vrea sa opresc timpul in loc,sa nu las aceasta clipa sa treaca peste noi,copiii inca alearga dupa fluturele albastru iar noi cautam un petic de cer senin,un loc de unde sa putem rupe perdeaua de neguri.Ne privim in ochi si nu stim daca vom reusi dar zambim fiindca stim ca impreuna vom face tot ce se poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu